Ecranul din plasmă este mai aproape că niciodată


display din plasma

Acum 10 ani nu îmi putem imagina că voi purta un ecran tactil în fiecare zi în buzunar. Dar tehnologia avansează într-un ritm foarte accelerat şi ceea ce poate părea imposibil acum, va putea face parte din viaţa zilnică peste 10 ani. Şi aici mă refer la ecranele cu plasmă care pot proiecta forme tridimensionale în aer.

Aceste unde de lumină din aer sunt create prin încălzirea moleculelor în nanosecunde cu ajutorul unui laser. Dar aceasta încălzire în nanosecunde nu este chiar indicată deoarece îţi poate arde pielea la atingere. Astfel că cercetătorii de la universitatea din Tokyo, Tsukuba, Utsunomiya şi institutul de tehnologie din Nagoya şi-au unit forţele pentru a crea un voxel cu care poţi interacţiona. Un voxel este echivalentul unui pixel în spaţiul tridimensional.

Acest voxel cu care se poate interacţiona este creat prin realizarea plasmei la fiecare femtosecunda. Ca şi ordin de mărime, femtosecunda este a 0.000000000000001 parte dintr-o secundă. Ceea ce înseamnă că plasma este creată la o viteză incredibilă, iar pulsurile acestea scurte nu îţi pot răni pielea.

În momentul de faţă se poate realiza o hologramă de 8 milimetrii cubi şi cu o rezoluţie de 200000 voxeli. Cercetătorii spera că pot dezvolta ecranul din plasmă până la punctul în care poate fi utilizată în aplicaţii comerciale.

Şi dintr-o dată hologramele şi ecranele tridimensionale din filme nu mai par aşa SF. Eu sunt convins că în următorii ani vom avea parte de multe realizări tehnologice de acest fel.


About Adrian Cretu

Salut eu sunt Adrian şi sunt pasionat de tehnologie dintr-o serie de motive. Eşti curios să afli? Citeşte mai departe... În primul rând sunt inginer. Electrotehnica este domeniul de activitate, cu un master în electronică de putere ca să fiu mai exact. Şi consider că maşinile electrice reprezintă viitorul automobilistic. Asta în cazul în care oamenii vor învesti în mijloace regenerabile de generare a energiei. Implicit energia va fi mai ieftină şi va împinge oarecum populaţia să îşi achiziţioneze vehicule electrice. Tot în facultate m-am apucat mai serios de sport şi am ajuns într-o oarecare măsură dependent de activitatea fizică. De aici mi se trage şi o uşoară slăbiciune pentru fitness trackere. Pentru că în fitness trebuie tot timpul să îţi monitorizezi activitatea. După ce am mai avansat puţin prin viaţă, mi-am luat şi eu o casă că tot omul de rând. Nu pot să zic că îmi displace, dar câteodată nu mă împac cu treburile casnice. Şi îmi tot imaginez cum ar fi ca frigiderul să comande automat lapte de pe internet, înainte ca acesta să se termine. Sau maşina de spălat să comande detergent. Nu mai pomenesc nimic de hârtia igienică! Mi-ar plăcea să am un roboţel care să iasă din vizuina lui când nu sunt acasă şi să facă curat. Aşa că am început să mă intereseze şi casele inteligente. În timpul liber sunt un copil care se joacă cu dronele sau cu alte jucării teleghidate pe care pot să îmi pun mâna. În schimb realitatea virtuală mă intrigă şi mă sperie în acelas timp. Cred că am văzut cu toţii trilogia Matrix. În acelas timp cred că realitatea augmentată îşi are locul în viitorul nostru. P.S. Am şi o serie de gadgeturi preferate. Nexus 5-ul este momentan telefonul pe care îl port prin buzunare. Ştiu că o generaţie învechită, dar de ce să îl schimb dacă încă funcţionează? Pe locul doi aş putea spune că se afla un GoPro Hero 3 Black care este nelipsit din toate călătoriile. Şi ultimul dispozitiv, dar nu şi cel din urmă este fitness traker-ul Withings Activite Pop care nu demult m-a anunţat că am parcurs 1000 km în ultimele 4 luni jumate.